Eterna si fascinanta Romanie

Traim in Romania, si asta ne ocupa tot timpul!

Asa zice un mare om pe care il urmaresc cu placere de cate ori am ocazia (la radio sau TV). O fraza simpla in spatele careia se ascunde un mare adevar.
Erau vremuri cand tara noastra era altfel, o tara cu o industrie puternica si in care omul de rand isi putea duce traiul de azi pe maine. Am primit un avantaj pe care nu am stitut sa il pretuim: democratia. Daca prin democratie se intelege libertatea individuala si dreptul liber la cuvant, romanii nostrii au inteles ca inseamna altceva: sa furi cat mai mult, sa nu iti pese de ceilalti, sa iti faci vile cu piscina din banii furati, sa iti iei o masina luxoasa, sa ajungi in varful piramidei chiar daca asta inseamna sa calci peste cadavre. Imi este foarte greu sa cred ca la noi in tara mai exista cuvantul patriotism, totul se face cu bani, cu multi bani si din interes. De vreo cativa ani am renuntat la TV pentru ca pur si simplu imi este scarba de ce se intampla in tara in care traim: razboaie politice, certuri, taxe peste taxe, impozite peste impozite, sporuri care mai de care mai aberante pentru cei din justitie si nu numai. Suntem singura tara care nu face nimic pentru a iesi din criza, pentru ca ai nostrii mandrii conducatori au gasit solutia optima pentru rezolvarea oricarei probleme: daca ceva nu mai merge sau este in pragul falimentului mai lasam cateva mii de oameni someri si marim taxele actuale sau creem altele. Zi de zi analizez ingrozit ce se intampla intr-o tara cu un trecut glorios in ceea ce priveste industria si economia. Erau vremuri cand aveam de toate, si multe din ele autohtone. Din interese politice ne-am chinuit sa intram in UE pentru a putea devenii slugile si robii statelor puternic dezvoltate. Romanasul nostru nu mai poate sa isi creasca o lighioana in curte pentru ca nu ii ofera conditiile impuse de UE. Mi se par niste aberatii si niste prostii toate aceste norme europene care pana la urma ne vor aduce intr-o situatie mult mai grava decat cea actuala. Ciobanul roman nu isi mai poate face meseria care dateaza de sute de ani pentru ca nu are masina care sa ambaleze lactatele inainte sa ajunga pe piata. Nu mai gasim astfel de produse pentru ca sunt facute in conditii neconforme cu normele europene in ceea ce priveste igiena, dar mergem la super-market sau hyper-market si cumparam ce ne dau europenii: mancare cu E-uri, chimicale, si multe alte ingrediente dubioase pe care nu le gasesti pe niciun ambalaj.
Am ajuns un popor de flamanzi si de oameni disperati care abia se tarasc de azi pe maine. Citesc cu groaza stiri de genul: "o familie de 7-8 membrii traieste intr-o camera dintr-o casa derapanata, fara curent, fara apa potabila si fara speranta zilei de maine. Ambii parinti sunt someri si toti traiesc din alocatia copiilor si din mila vecinilor" sau anunturi la ziar de genul: accept donatii (zahar, faina, hainute copii, etc). Astia care romanii nostrii batuti de soarta si care au muncit o viata intreaga au ramas pe drumuri, isi improvizeaza o coliba te miri unde si te miri din ce.
Toate se intampla din cauza unor cretini care se afla la conducerea tarii si care prefera sa le faca pe plac strainilor si Uniunii Europene in loc sa asigure bunul trai al poporului roman, care a ajuns la disperare. Pentru ei, populatia tarii este cantitate neglijabila, dar totusi au tupeul (cel putin asa vad eu lucrurile) ca o data la 4 ani sa apara in fata camerelor de filmat si sa promita un trai mai bun, sa arunce vina pe cel dinainte cu promisiunea ca el nu va face la fel, sa castige votul celor amarati dandu-le un colt de paine in campania electorala. Am nimerit un astfel de moment la fostele alegeri prezidentiale. Toate partidele si-au facut grupuri in fiecare localitate si au defilat urcandu-l in slavi pe dobitocul pe care il reprezinta. Au fost cateva saptamani de defilari si promisiuni, pana s-au incheiat alegerile, apoi liniste si pace...totul a revenit la normal.
De curand, odata cu cresterea numarului de someri si cu scaderea locurilor de munca, a scazut si suma bugetului de stat. Asa ca, au aparut noi taxe si reguli: de la 1 iulie 2010 vom scoate bani din buzunar atunci cand mergem la medic pentru o consulatie sau orice alta problema (asta in afara de banii pe care ii platim luna de luna la sanatate). Vom mai plati impozit pe pamantul de sub casa: pamant care este deja inclus in aria proprietatii pe care o detinem. Trebuie sa recunoastem ca avem niste conducatori foarte idioti (oameni cu idei) care in cazuri de criza gasesc imediat o solutie (noi taxe si noi impozite, care mai de care mai aberante). Astept cu interes impozitul pe aerul respirat.
La categoria sporuri la salariu avem urmatoarele aberatii pentru judecatori: spor de zambet, de periculozitate, de stres, de stat pe scaun, de vechime, de confidentialitate, de anticoruptie, etc. Cum sa nu te umfle rasul cand auzi de asemenea aberatii? uite asa ajungi la salariu de zeci, poate chiar sute de milioane.
Saptamana trecuta am dat peste articolul asta in care omul spune niste lucruri crunte, dar adevarate.

Mai sunt multe de zis, fiecare dintre noi are cate ceva pe suflet, daca ne apucam sa povestim despre traiul nostru nu mai terminam nici in 100 de ani.
Speranta moare ultima.

Surpriza de zile mari

Nu am mai postat de foaaaarte mult timp aici dar azi am ceva foarte tare de impartasit.
Dupa cum probabil unii dintre voi stiu, in ultimele 2 saptamani am fost plecat intr-o delegatie la Iasi. Totul a fost foarte frumos. Am cunoscut colegi noi, am socializat cu colegul meu de apartament care este francez si cu ocazia asta mi-am imbunatatit putin abilitatile de vorbitor de franceza. Dar nu asta este surpriza despre care vroiam sa va povestesc. Ea suna cam asa:
M-am intors de la iasi si azi a fost prima zi de munca la agentia din Brasov. Am venit de dimineata, cu masina plina de noroi si alte cele (trebuie sa ma uit in talon sa vad care este culoarea originala) si am parcat ca de obicei in fata firmei. Am trecut peste bucuria revederii cu colegii de la Brasov si am servit cafeaua de dimineata cu "fratele" meu Justin (aka Sparky pentru cunoscatori). Pana aici, nimic neobisnuit, nimic nu m-a facut sa ma gandesc ce ma asteapta. Pe la ora 12 ma duc sa il iau pe Sparky la o cafea. Surpriza: nu era in birou... Intreb de el si mi se raspunde ca este plecat in oras cu treaba. OK. Pe la orele 13 aveam in cap sa ma duc pana la florarie sa cumpar o floare pentru mama mea, pe care nu am mai vazut-o de 3 sapt. Si cum nu am fost acasa nici de 1 martie, nici de 8 martie mi-am zis ca asta e cadoul perfect si este usor de procurat, avand in vedere ca floraria este la 5 minute de mers pe jos de firma unde lucrez. Zis si facut: imi iau geaca pe mine si din instinct imi verific buzunarele. Aveam tot in buzunare, mai putin cheia de la masina. Evident, m-am panicat. Am inceput sa caut prin toate buzunarele disperat, am rascolit biroul dar nu am gasit-o. In acel moment mi-au trecut prin cap zeci de posibile variante prin care sa imi explic ce s-a intamplat. Am derulat in minte actiunile si toata lumea ma intreba acelasi lucru: dar n-ai fost plecat nicaieri cu masina? Nuuuuuuuuu!!!!. Urmatorul pas a fost geniala idee de a ma uita pe geam, jos in parcare. Ce crederi ca am vazut? Surprizaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!! masina lipsea. Nu stiu daca ati trecut prin asa ceva, dar exista momente de acest gen in care incepi sa te indoiesti de capacitatile tale mintale si incepi si tu sa te intrebi daca nu cumva esti amnezic: sigur am parcat-o acolo? sigur nu am plecat nicaieri?
Mi s-a parut insa ca este prea mare coincidenta: daca imi lipsea unul din aceste 2 lucruri (masina sau cheia) intelegeam sa se fi intamplat ceva, dar din moment ce lipseau amandoua, deja coincidenta era prea mare :) . Disperat am inceput sa intreb in toate partile daca nu cumva cineva face o gluma proasta, dar nimeni nu stia nimic, asa ca am trecut la pasul 2: am inceput sa dau telefoane. In cele din urma am sunat un coleg de birou care mi-a spus: nu pot sa iti zic care e faza, dar stai linistit si asteapta putin, nu te impacienta. Am rasuflat usurat si mi-am sters din minte gandul ca am pierdut cheia si cineva ar fi putut sa plece cu masina, gasind-o. Am zis ok: nu ma impacientez, dar sigur o sa omor pe cineva cand se va termina toata povestea. Am coborat in fata cladirii si am pornit spre florarie, putin mai linistit. Dintr-o data am observat o chestie care mi s-a parut putin ciudata. Stiam ca Sparky este plecat in oras, dar masina lui era in fata firmei....hmmmmmmm ciudat, Asa ca am pus mana pe telefon si l-am sunat:
Eu: Ce faci?
El: Bine
Eu: Unde esti?
El: In oras
Eu: Aha, cu ce?
El: Cu tata cu masina
Eu: Esti sigur?
El: Stai linistit, cine e fratiorul tau?
Eu: Tu, dar te omor daca mi-ai luat masina
El: Nu cred ca o sa ma omori, stai linistit ca in 10 minute ajung la firma, ne vedem in fata cladirii.
Eu: Ok, dar tot te omor.
Am inchis telefonul si de acolo a inceput greul: de ce mi-a luat Sparky masina? si mi-am dat multiple raspunsuri:
- a vrut sa imi faca o surpriza si s-a dus sa o spele ca era murdara
- a vrut sa imi faca o surpriza si s-a dus sa imi puna xenoane
- a vrut sa imi faca o surpriza si s-a dus sa imi puna o bara de MCV
etc....
Mi-au trecut prin cap zeci de variante.
Am revenit de la florarie si m-am pozitionat strategic in fata cladirii sa il astept pe Sparky. El este pentru mine ca un frate, astfel incat oscilam intre a-l snopi in bataie pentru ca mi-a luat masina sau sa astept surpriza si sa ii strang mana.
Dupa vreo cateva minute, vad bolidul meu venind.....era la fel de murdar ca si de dimineata.... -prima varianta cu spalatul cade, mi-am zis. In timp ce se apropia mi-a facut un flesh cu farurile. Atunci am inteles tot. Aveam pe masina un kit de xenon H4 nou nout si farurile mele straluceau de curatenie (singurul lucru curat de pe masina). Apoi a aprins farurile si m-am convins. Lumina alba care m-a intampinat era intr-adevar de xenon. A parcat si a coborat zambind din masina. Pot spune ca ma cunoaste destul de bine incat a avut incredere ca nu o sa il plesnesc.
In concluzie, nu a fost o surpriza placuta, a fost una foarte placuta pentru care ii multumesc din toata inima. Ma bucur enorm ca acum am si eu xenon pe masina, dar asta nu inseamna ca nu o sa ii intorc serviciul. Si acum, dupa ce mi-am revenit din shock si dupa ce i-am multumit pentru gest, mi-a venit inima la loc sa il iau la intrebari:
- Pai bine mah, daca tot ai luat masina nu ai putut sa o speli si tu? tot asa jegoasa mi-o aduci? =))

Multumesc fratioru, si nu uita: e 1-0 pentru tine (asta deocamadata :D )